***Punctul de vedere al Auriei***

Este ceva aparte în a-ți simți mintea alunecând. Să renunți la luptă și să te lași pur și simplu să cazi în vid. Să nu simți nimic și să nu-ți pese. Nu puteau ajunge la tine, nu te puteau obliga să faci lucruri, nu în vid. Erai disociat de corpul tău. Era un sentiment cu care eram mult prea familiarizată. Unul pe care mă bucuram că Ezekiel nu ajunsese încă să-l cu