— Auri! Cina e gata! a strigat Max de la parter.

Eram ghemuită pe scaunul de la fereastra camerei mele. Nu coborâsem. Morgan a trebuit chiar să urce să-și ia rămas bun. Îmi dăduse niște cărți în Braille și a spus că dacă nu voiam să vorbesc cu el, nu trebuia. Dar plecase cu câteva ore în urmă. Acum eram doar Max și cu mine.

A fost o bătaie în ușă, dar am ignorat-o. Plimbându-mi degetele peste cuvi