Din perspectiva lui Kaiser

M-am lăsat mai greu pe brațul sprijinit de perete, iar ochii mei căprui și profunzi nu s-au desprins niciodată de ea. Am privit-o cum dispărea din raza vizuală. A trebuit să-mi adun toate puterile ca să nu mă duc după ea. Speram că este bine. Săgeata aia nu trebuia să o rănească atât de tare. Aveam nevoie doar să o zgârie ca să pot lua sângele ei pe ea. Dar acum rămăsese