Perspectiva lui Matt

Mintea îmi era amorțită. Pădurea era mult prea liniștită, iar eu simțeam că îmi vine să vomit. Îmi venea să vomit. Și să mă duc la mami și la tati. Unchiul Magnus zăcea mort în fața mea, buzele și trupul i se învinețeau rapid. Scâncetele micului bebeluș răsunau în pădure, amestecându-se cu ale mele.

— Unchiule... am hohotit eu cu putere.

Nu-mi puteam lua gândul de la faptul că