Tonul constant și liniștitor al vocii lui mă calmează instantaneu suficient de mult încât să tac și să nu mă mai legăn atât de nebunește.

Mă prinde de piciorul gol. — Vezi? Nu ești atât de sus pe cât crezi. Haide, dă-i drumul. Te prind eu.

Îmi strânge ușor piciorul, încurajându-mă să mă desprind. Încerc să mă uit în jos, dar corpul lui e în spatele meu și imposibil de văzut de unde sunt. Trag aer