Zenia dădea dispoziții în bucătărie pentru pregătirea prânzului.

— Haideți să facem un grătar la prânz. Amalia, ești de acord?

— Da, Zenia. Orice e bun. Nu sunt pretențioasă.

Amalia știa ce înseamnă să faci foamea, așa că nu conta dacă mâncarea era delicioasă sau nu, atâta timp cât îi umplea stomacul.

Deși acum avea destui bani pentru a trăi bine, era încă obișnuită să nu facă nazuri la mâncare.

A