Isobel

Luis nu mințea, omul ăsta chiar e un idiot, se gândi Isobel privindu-l cum stătea pe scaun, pe jumătate adormit, scoțând sforăituri zgomotoase. „Floare la ure”, își dădu ea ochii peste cap.

Coborî din mașină și deschise portbagajul pentru a înșfăca o rangă de oțel. „Măcar e bună la ceva”, zâmbi Isobel în timp ce se îndrepta spre bărbatul adormit de pe scaun și îl lovi cu ranga direct în cap