(Acum patru ani)

Abia împlinise optsprezece ani când a avut șansa să se mute de la părinții ei. Era fiica lor adoptivă.

Dar ei nu erau pregătiți să accepte un lucru, și anume...

Că ea era o ființă umană! Că putea lua propriile decizii. Voiau să o controleze spunându-i de fiecare dată, al naibii, că au făcut un lucru bun adoptând-o și acum le era datoare. Că ar trebui să aleagă studiile de afaceri,