Pe drumul de întoarcere îl lăsă pe el să țină coșul. Ea cânta ținându-l de mână.

Iar Hunter simți din nou acea tresărire ciudată, acel sentiment străin în inima lui. În mod neașteptat, acel picnic prostesc îi adusese o mulțumire pe care nu o mai experimentase înainte. Când intrară în lift, el o ținu de mână: „Mulțumesc pentru acest picnic uimitor. Chiar m-am bucurat de el.”

— Serios? întrebă ea ve