Capul îi țâșni în sus când auzi ciocănitul la ușa biroului.

— Gata? Hunter arăta diabolic de chipeș, ca de obicei, ținând o jachetă lejer în mâini.

Ea clătină din cap obosită:

— Nu, o să rămân. Am o mulțime de treabă.

— Te obosim, scumpo. Veni și se așeză pe celălalt scaun. Pe fața lui se citea îngrijorarea.

Ea zâmbi:

— Îmi place la nebunie, Hunter. Nu-ți pot mulțumi îndeajuns.

— De ce suni mereu