— Căcat! Am întârziat!

Cu inima bătându-i nebunește, a împins ușa și a privit în jur în timp ce mesteca o gumă. Locul era retras, așa cum se aștepta, dar persoana pe care o căuta nu părea să fie acolo.

S-a panicat și s-a uitat la ceasul de la mână. Era deja zece și un sfert dimineața, iar bărbatul nu era nicăieri.

Întârziase ea? Plecase el deja? Vorbind singură, s-a dus la baie și s-a închis într-o cabină.

Așezată pe capacul toaletei, și-a scos telefonul și a verificat din nou mesajul trimis de prietena ei, Molly:

«Abigail. Întâlnește-l pe tipul ăsta la Sasha’s Diner mâine dimineață la zece. Nu întârzia. E un model la început de drum. Are nevoie de un loc unde să stea. Nu te lăsa dusă de val de aspectul lui, scumpo. E gay. ;-) E gata să se însoare cu tine. Dă-i bătaie, drago. Toate cele bune.»

Acest bărbat era ultima speranță pentru Abigail. Proasta de prietenă a ei nici măcar nu-i trimisese o poză cu el, pentru că trebuise să plece urgent la Paris noaptea trecută.

Înainte de a pleca, Molly îi lăsase un mesaj vocal: «Abi. Nu uita să te întâlnești cu el mâine dimineață. Trebuie să călătoresc urgent. Mama e bolnavă și internată în spital. Henry va fi acolo la zece fix, într-o cămașă albastru marin. E un tip foarte punctual. Succes.»

Acum, „punctualul Henry” nu era de găsit. A ieșit din cabină și a început să se spele pe mâini. Felul în care fostul ei logodnic și sora ei vitregă o înșelaseră pe la spate o secătuise emoțional și mental.

— Doamne! Am nevoie de omul ăsta. Trebuie să-i arăt lui Kyle cu cine se pune.

A ieșit din zona toaletelor, lăsându-și privirea să alunece peste sala de mese. I s-a oprit inima când a găsit un bărbat înalt, într-o cămașă albastru marin, stând la masa din colț. Avea un laptop deschis în fața lui și nu părea deloc un model care se chinuie să reușească.

Nu-i putea vedea fața pentru că o avea îngropată în ecranul laptopului, dar purta un costum de firmă. Poate pentru că era model și trebuia să aibă grijă de aspectul său.

O, slavă Domnului! Slavă Domnului! E aici! Mulțumesc, Molly.

I-a trimis o îmbrățișare tăcută celei mai bune prietene și s-a îndreptat spre masă. Când el nu și-a ridicat privirea, a ciocănit în masă cu monturile degetelor. Bărbatul a ridicat capul și, sfinte sisoaie!

A uitat să respire. A vrut să-și amintească faptul că nu visa.

Fir-ai a naibii, Molly. De ce nu ai menționat că e incredibil, extrem de sexy! Căcat! Frumușelul ăsta e gay!

— Dacă ai terminat să mă analizezi, am de lucru. O voce masculină profundă a răsunat lângă ea. Ochii lui de un albastru ca gheața îi fixau pe ai ei, verzi.

Vai! Vai! Era un zeu grec! Și... se uita... la ea!

O! Aștepta ca ea să vorbească. Cât de toantă era!

— Ăăă. Eu... eu sunt Abigail Mason. Eu... s-a bâlbâit ea și apoi, simțindu-se ca o proastă, a întins mâna spre el, așteptând o strângere de mână. Dar în loc să întindă mâna s-o prindă, el a continuat să se holbeze la ea, sprijinindu-și bărbia în pumn.

S-a simțit puțin stânjenită. Bărbatul ăsta era foc de sexy! Dar părea și un ticălos cu diplomă. Doamne! Avea nevoie de el. Era singura ei speranță.

Cu un zâmbet fals, mult prea luminos, s-a așezat în fața lui: — Ascultă, Henry! Când i-a rostit numele, a privit-o de parcă înnebunise.

Bărbatul chiar semăna cu starul de cinema, Henry Cavill. Dar nu voia să-l jignească spunându-i asta.

— Molly trebuie să-ți fi spus despre nevoia mea de a mă căsători cu cineva.

— Poftim? O scânteie rapidă de interes i-a sclipit în ochi.

— Ascultă, Henry. Molly mi-a spus totul despre tine. Am un apartament micuț, cu un pat mic. Poți lua tu patul dacă vrei. Eu mă voi descurca pe canapea.

Acum îi captase atenția și și-a pus mâna pe brațul lui: — Banii mei sunt blocați. Odată ce-i voi recupera, te voi plăti regește. Te pot ajuta și cu cariera ta care stagnează. Am cunoștințe în industria modei.

Nu voia să pară disperată, dar avea de ales? Pentru prima dată, a observat gheața crăpând în ochii lui. El i-a privit mâna așezată pe brațul său. A văzut o urmă de căldură. Dar a fost acolo doar pentru o clipă. Ar putea jura că a văzut-o.

— Deci, ce zici? El a realizat că ea aștepta răspunsul lui.

— Când doriți această chestie cu căsătoria, domnișoară?

— Ăăă. Sunt Abigail... Cât mai curând posibil. Oricând îți convine.

— Ce zici de acum? Și-a ridicat o sprânceană întrebător.

— Acum? Nu se aștepta să meargă atât de lin. Era un vis devenit realitate.

El a încuviințat: — Da. Dacă e acum... mă bag. Altfel, afacerea cade. Și-a închis laptopul gata să plece, când a observat-o ridicându-se de pe scaun și venind spre el ocolind masa, cu șoldurile ei unduitoare și picioarele sexy.

Ea a observat că o măsura din priviri. Dar puțin îi păsa acum.

Nu știa cum se va căsători într-un timp atât de scurt, dar el părea să aibă propriile relații. De la aranjarea unui preot până la martori. A rezolvat totul numaidecât.

S-au căsătorit și au ieșit din oficiu cu un certificat legal de căsătorie în mână. Ajunseseră aici luând un taxi pe care îl plătise Abigail.

— Unde te duci acum? a întrebat-o el, în timp ce ea îndesa ceva în geanta ei mare.

— Chiar acum am un interviu de angajare, Henry. Urează-mi noroc. I-a zâmbit și apoi i-a dat o bucată de hârtie.

— Aici e adresa mea. Ia-ți lucrurile și vino acolo! Te voi aștepta. Cu acestea fiind spuse, a început să meargă spre stația de taxiuri, fără să realizeze că el continua să se uite după ea, nevenindu-i să creadă ce tocmai îl făcuse să facă.

Chiar atunci a început să-i sune telefonul. A răspuns la apel: — Hunter! Prietene! Unde ești, omule?

— Ethan! Ce s-a întâmplat?

— Nu s-a întâmplat nimic. Dar s-ar putea întâmpla ceva dacă nu te însori până diseară. Bătrânul tău devine agitat, iar telefonul lui Celine nu răspunde. Știu, trebuia să se mărite cu tine pentru zece milioane diseară. Cred că dacă cere douăzeci de milioane, mai bine dă-i. Nu avem altă opțiune.

După ce l-a ascultat cu răbdare, a vorbit: — Nu mai e nevoie de Celine acum. Dă-o naibii pe ea și plata ei. Apropo, tocmai m-am însurat.

— Ai făcut ce? Ethan, de la celălalt capăt, a rămas mut de uimire.

— M-am însurat. Așa că acum bătrânul meu nu ar trebui să încerce să-mi smulgă poziția de CEO al Companiei Levisay. Îți trimit o poză cu certificatul meu de căsătorie pe WhatsApp. Arată-i-o bătrânului meu. Era o urmă de sarcasm în vocea lui.

— Cum ai reușit, omule? Cine e fata? Cât îi plătești?

— Asta e partea cea mai bună, Ethan. NU eu sunt cel care o plătește. Ea este cea care mă plătește pe mine și îmi oferă și un loc unde să locuiesc.

— Ea face ce? s-a înecat Ethan în timp ce lua o gură de bere, înăbușindu-și râsul.

Hunter Levisay a închis telefonul zâmbindu-și. Se părea că mireasa lui de ultim moment nu știa nimic despre el. A format un alt număr: — Unde îmi e mașina, David? Adu-o aici.

— Da, domnule. Și apoi un McLaren P1 verde Napier strălucitor a oprit lângă el. Un șofer în uniformă a coborât și i-a preluat geanta de laptop.

— Aranjează o mașină modestă ca soluție temporară, David.

După ce și-a instruit șoferul, Hunter Levisay s-a urcat pe bancheta din spate cu mintea relaxată. Sarcina care părea imposibilă chiar în această dimineață a fost rezolvată în cel mai neașteptat mod.

Nu știa nimic despre fată, dar el era cel care trebuia să plătească pe cineva ca să se căsătorească. Fata părea îndrăzneață și el era foarte interesat să afle mai multe despre ea. Îl confunda cu un oarecare Henry. Dar bietul Henry tocmai pierduse la mustață.