Rania se simțea de parcă intra și ieșea dintr-o apă întunecată. Conștiința îi venea și îi pleca, lăsând-o în această tăcere neagră. Încercă să-și miște trupul, dar o cuprinsese o amorțeală care o făcea să creadă că nu-l mai are.

Era doar un suflet, fără trup, rătăcind între inconștiență și realitate.

Totuși, acest întuneric îi măcina amintirile una câte una. Puțin câte puțin, până când nu-i mai ră