Totul era sumbru. Era aproape la fel ca atunci când Rania mânca și nu putea simți gustul a nimic, iar acum nu mai putea simți nimic.

Exista acest gol imens în pieptul ei.

Nu simțea nimic și apoi simțea totul deodată. Paradoxul existenței sale o sufoca. Nu știa ce să simtă sau ce să facă. Nu-și dorea nimic mai mult decât să oprească toate astea.

Într-un moment voia să doarmă, în următorul simțea că