Apa curgea încă, la fel și lacrimile și sângele ei, dar de data aceasta, Rania nu mai simțea frigul. Se simțea goală. Se simțea folosită. Se simțea amorțită.

Se uită la șuvoiul propriului sânge care era spălat de apă și nu mai știa ce să gândească.

Nu putea simți nici măcar frica.

Maximus plecase de mult; odată ce terminase cu ea, ieșise furios din baie, lăsând-o acolo, frântă.

Rania nici nu știu