PERSPECTIVA ATAȘEI

Mă așteptam la priviri. Șoaptele care se agățau de colțurile fiecărei încăperi nu erau nimic nou. Trăiam cu ele din ziua în care pășisem în Nord. Totuși, indiferent de câte ori se întâmpla, era suficient să mă facă să uit cum să respir pentru o clipă.

O parte din mine voia să se retragă așa cum o făcusem mereu înainte, să plec capul și să las momentul să treacă. Era același inst