Apasă pe pagină pentru a deschide meniul rapid

PERSPECTIVA ATAȘEI

Rămâi. Cuvântul răsuna așezat în mintea mea în timp ce brațul lui se strângea în jurul meu. Îmbrățișarea lui nu lăsa niciun loc de scăpare, de parcă ar fi decis deja că nu plecam nicăieri. Ei bine... nu că aș fi putut, chiar dacă aș fi încercat. Corpul îmi părea blocat pe loc, fiecare mișcare fiindu-mi restricționată. Până și respirația cerea efort, iar gândul de a mă lupta cu a