Natalia:

Inima îmi galopa în piept în timp ce intram pe podiumul de unde oamenii aveau să ne urmărească „execuția publică”.

Faptul că tatăl meu, omul care ar fi trebuit să mă protejeze, era și el implicat în asta mă frângea mai mult decât orice pe lume.

Urâm să recunosc, dar în acest moment, mă îndoiam că mai exista ceva pentru care să merite să lupt. Asta, desigur, dacă nu era vorba de viața soțu