Cora

Suflu ușor în cana mea de ceai, făcând tot posibilul să-l răcesc și să mă concentrez asupra cărții deschise în poală. Dar chiar și așa, ochii îmi fug mereu spre fereastra mare din fața mea, care dă spre partea din față a proprietății noastre, inclusiv aleea pe care Roger va intra în orice moment.

Cel puțin, asta îmi spun de două ore încoace.

Oftez, frustrată. I-am trimis un mesaj acum ceva ti