Ella

Cora se rotește să se uite la mine, cu ochii mari, și împreună alergăm amândouă la fereastră. Cora ajunge prima, desfăcând zăvorul și deschizând fereastra larg, aplecându-se în afară ca să poată vedea. Mă aplec și eu, ochii scanând pământul de dedesubt.

Privirea mi se fixează, instantaneu, pe acțiune.

Un bărbat – a cărui siluetă și față le-am privit cu ură de prea multe ori în ultimele zile –