Cora

Îi zâmbesc perechii mele, dar clatin ușor din cap, neștiind... neștiind ce să fac mai departe. „Oare...”, spun eu, râzând puțin, „doar repet ce ai spus tu?”

„Poți face asta”, răspunde el, ridicând dintr-un umăr și zâmbindu-mi înapoi. Simt fericirea lui vibrând prin legătura noastră. „Sau poți spune ce vrei tu. Nu există răspunsuri greșite, Cora.”

„Bine”, spun încet, apoi îmi iau un moment de