Cora

— Ella, oftez eu, întorcându-mă spre sora mea, care stă în spatele meu cu mâinile încleștate, cu lacrimi în ochi, ținându-și respirația pentru că încearcă din răsputeri să nu izbucnească în plâns...

— Arăți atât de frumos! chițăie ea, și nu mă pot abține să nu râd, pentru că arată ca un mic personaj de desene animate, stând acolo, complet copleșită de vederea mea într-o rochie de mireasă.

— E