Ella

Cineva trebuie să fi sunat înainte, pentru că, atunci când tragem în fața taberei de refugiați, o văd pe Isabel stând în afara porților, cu brațele încrucișate la piept și un zâmbet larg pe față. Scot un mic țipăt de încântare când o văd, mâna mea ducându-se imediat la mânerul portierei.

— Serios, Ella, murmură Cora, prinzându-mă de cealaltă încheietură. Hai să nu sărim din vehiculul aflat în