Ella

― NU! urlu eu, dar cuvântul se transformă instantaneu într-un răget pe măsură ce mă preschimb în lup, oasele și corpul meu modificându-se într-o clipită. Mă doare – mai puțin decât prima dată, desigur – dar abia observ, pentru că mă smulg din mâinile celui care mă capturase și sunt deja la jumătatea camerei, sărind spre bărbatul care îl ține pe Rafe, cu fălcile larg deschise. El pălește ușor,