Ella

„Sunt gata”, răspund, îndreptându-mi umerii și stând dreaptă, departe de mama mea, care este și Zeița. „Ce trebuie să fac?”

„Trebuie să mergi”, mă îndeamnă ea, cu ochii limpezi și netulburati, în ciuda tumultului din ai mei. „În deșertul de dincolo de acest templu. Acolo, pot comunica mai clar, mai deplin. Îți voi face calea limpede.”

„Serios?” strig, strâmbând din nas cu dezgust și uitându-m