Ella

Isabel se uită lung după mine, cu gura căscată de șoc, fără să se miște din pat. Nu mă opresc să mă îmbrac cu haine adecvate sau măcar să-mi pun pantofi, ci sprintez spre ușa mea și îmi lipesc urechea de lemn. După un moment, Isabel își revine și vine să stea lângă mine. „Ce faci?” șoptește ea, cu ochii ei frumoși măriți.

O trag înapoi de la ușă, ducându-mi degetul la buze. Sentimentul perech