Violet

Mi-am trecut palmele peste pieptul lui, fierbinte de la apă, în timp ce el îmi zâmbea de sus. Era mult mai calm decât fusese în interiorul templului, unde îi simțisem neliniștea. O puteam simți.

Dar nu înțelegeam…

Nu înțelegeam cum, după tot ce vorbisem, el putea fi încă așa.

Și-a ridicat sprâncenele. „N-ai de gând să vorbești?”

„O urăsc”, am șoptit. „Urăsc lucrul acela din interiorul tău,