Violet

Am alergat.

Nu ca Violet, nu ca un copil al sângelui.

Ci ca Lumia.

După puțină muncă de convingere, Kylan mă condusese mai devreme la o cascadă din apropiere. Ne transformaserăm și continuaserăm în pădure.

Transformarea venise ușor de data aceasta. Nu existase nicio îndoială sau frică, doar sentimentul satisfăcător al oaselor mele întinzându-se și, chiar și acum, știind că o puteam lăsa pe