Kylan

„De ce zâmbești?”

M-am uitat peste masă, ridicând sprâncenele la persoana care avusese tupeul să-mi pună acea întrebare. Nate.

De ce era treaba lui, oricum?

„Nu zâmbesc”, am negat eu, știind al naibii de bine că o făceam și că aveam un motiv foarte bun pentru asta. Nate și-a miji ochii de parcă nu mă credea, dar i-am aruncat o privire inexpresivă până când nu a avut de ales decât să renunțe.