Violet

„Mama mea,” am răspuns. Probabil credea că mă refeream la Sonya, dar asta nu conta. Aveam să-l scutesc de povestea din spate.

„Acum cât timp?”

Am strâns puțin din ochi. „Vreo zece ani?”

„Zece ani,” a șoptit el, încă inspectând ochelarii de pe fața mea.

„Ei bine, asigură-te că îi ții pe ochi tot timpul,” a vorbit el, cu fața serioasă. „Nu am vrea să-i pierzi.”

Dacă ar fi știut el...

Am înghi