Când am reușit în sfârșit să adorm, soarele răsărise deja. Dar asta nu a fost o problemă pentru Julian... imediat ce a lăsat să-i scape acele cuvinte pompoase, a căzut într-un somn adânc. Brațul său puternic a rămas peste mine, ținându-mă lipită de el în poziția lingurii, în timp ce respirația sa grea mă gâdila pe ceafă și, probabil, pe piept.

Eram neliniștită... inima îmi flutura nesigură. Tatăl