— Dă-mi mânuțele tale frumoase, ordonă Julian cu un rânjet pretențios care îmi aduce fluturi în stomac, iar eu pur și simplu mă supun, întinzând mâinile.

Ochii lui atenți se îndreaptă spre degetele mele și se apleacă să le sărute unul câte unul până ajunge la inelar. Se oprește acolo pentru un moment, privind intens, și mi-aș dori să am superputeri să-i citesc mintea chiar acum.

— La ce te gândeșt