Stau pe scaunul ăsta de cel puțin zece minute, privind ecranul care reproduce exact ce se întâmplă în camera alăturată. Toate pregătirile sunt gata, dar stomacul mi se strânge, iar anxietatea îmi clocotește în vene. Gâtul îmi este uscat, dar nu îndrăznesc să mișc un mușchi.

Julian, lângă mine, îmi observă tensiunea și mă bate ușor pe umăr, parcă pentru a mă asigura că e lângă mine și că nu sunt si