Nu am avut inima să merg acasă după acea catastrofă. Știam că tatăl meu are nevoie de puțin timp să-și pună ordine în gânduri, având în vedere că modul în care s-a întâmplat totul nu a fost cel mai bun. Și eu aveam nevoie de timp... Cred că toți aveam.

Stau întinsă în patul lui Julian de când m-am trezit. Mă simt slăbită, de parcă trupul mi-ar fi îngreunat. Mă foiesc de pe o parte pe alta, căutând