Deschid ochii încet, încercând să mă obișnuiesc cu lumina care pătrunde prin fereastră și clipesc de câteva ori, simțind mirosul de cafea care inundă camera. Îmi întind mâna pe pat, simțind moliciunea așternutului nu doar în palmă, ci pe toată pielea, și trag perna goală în brațe, strângând-o tare, simțind mirosul distinctiv al lui Julian, atât de masculin, atât de reconfortant, atât de familiar..