Să stau întinsă în patul lui Julian, în liniștea nopții, cu el lângă mine, este... tulburător.

Inima îmi bate atât de repede, iar gândul că el ar putea să o audă mă face și mai sfioasă. Totuși, stau cu spatele la el, ascultând sunetul respirației mele și al lui, grea și ritmică.

— Julian? îl strig încet, fără să mișc vreun mușchi.

— Îhm? murmură el, iar eu îmi strâng buzele, simțindu-mi inima bătâ