O jumătate de oră mai târziu, Torin bate ușor la ușa mea.

„Intră”, răspund eu încet, nevrând s-o trezesc pe Lindy. El aruncă o privire spre locul unde doarme ea și aprobă din cap, înțelegând. Îmi întinde o mână să mă ajute să mă ridic și îl urmez în biroul lui. Mă trage într-o îmbrățișare strânsă.

„Ești sigură că ești bine?”, întreabă el îngrijorat, iar eu aprob, lipită de pieptul lui.

„Sunt bine,