Râde, zâmbindu-mi sincer. „Te intimidez?” întreabă el, direct.

Râd și eu, neputând să mă abțin. „Nu s-a sinchisit nimeni să-ți spună, în toți acești ani, că ești puțin înspăimântător, Don Bianci?”

Rânjește și clatină din cap spre mine. „Ei bine, având în vedere ce ai realizat tu, domnișoară, aș spune că ar trebui să te consideri suficient de redutabilă pentru a ține piept celor mai buni.”