Vreau să spun, nu e nici roșcat... dar e deschis la culoare. Se va închide? Ce culoare va avea?

— Cred că seamănă cu mine, spun încet după un moment în care mi-am studiat copilul, plină de mine.

— Nici vorbă, murmură Kent, vocea lui fiind profundă și mulțumită, vibrându-i în piept. Are trăsăturile mele. Copil norocos.

— Ar fi bine să nu, spun eu sec. Nu am de gând să mai am o clonă Lippert bântuin