Îl mai mușc pe Ivan o ultimă dată, pentru orice eventualitate, iar el scuipă o înjurătură, trăgându-și brusc mâna de pe gura mea. Instantaneu mă retrag târâș de lângă el, legănându-mă puțin în duba instabilă care zboară pe șosea... mergând chiar mai repede decât conduc italienii de obicei, ceea ce spune ceva.

— Ce naiba, Ivan!? gâfâi, holbându-mă la el într-un șoc îngrozit.

Ce chiar...

Cum...

Doar