Donul se lasă pe spătarul scaunului, cu sprâncenele albe ajunse aproape la linia părului. Și apoi râde, surprins și mulțumit.

Mă îndrept și trag adânc aer în piept, știind că suntem în punctul culminant al jocului acum. Și tocmai am câștigat destul de mult credit, cred. Don Bianci nu este cineva obișnuit să fie surprins.

— Și care, *doamnă*, murmură el, așezându-se confortabil în scaun, cu o