Stomacul îmi ghiorăie zgomotos în timp ce mă ridic, iar Daniel îmi zâmbește când îmi petrec brațul prin al lui, Janeen venind de cealaltă parte a lui.

— Să iau asta ca pe un „da” nerăbdător? spune el, zâmbindu-mi în timp ce urcăm scările.

— Atâta timp cât există pâine cu usturoi, spun eu, ridicând nasul spre casă, de unde se revarsă mirosul de unt, usturoi și rozmarin. Mă bag.

— Pâine cu u