— Nu trebuie să-mi juri, F…

Îl aud cum își strânge buzele, evitând să-mi rostească numele. Și trag adânc aer în piept, tăios, știind că suntem pe un teren nesigur.

— Nu am nicio îndoială, încheie el.

— Bine, murmur, și râd din nou, doar un pic, pentru că acest cuvânt e patetic de nepotrivit pentru a cuprinde tot ce simt în acest moment.

— Cum e… el? întreabă el, ezitând din nou, știind că nu poate