— Chiar eram, spune Daniel, scoțând un smoc de păr încurcat din buzunar. Îmi pare rău că e... tot grămadă, murmură el, întinzându-i stânjenit doctorului smocul de păr al lui Kent. Mă simt foarte ciudat, privind cum trece dintr-o mână în alta, luptându-mă cu un impuls ridicol care se naște în mine să sar în picioare și să-l ating eu însămi.

Nu fi atât de sinistră, mă cert în sinea mea. Sau disperat