— Hei, puștoaico.

Îmi deschid ochii când aud vocea blândă a lui Daniel în spatele meu. Încet, mă întorc și mă uit la el.

— Ești bine?

Nu-i răspund la întrebare. În schimb, îmi păstrez chipul fără expresie, forțându-mă să merg mai departe, dorindu-mi cu disperare să fac ceva. Așa că acționez.

— Sună-l pe avocat, spun, îndreptându-mi spatele cu efort și descrucișându-mi brațele.

— Poftim? întreabă e