— Poftim?! scap eu, șocată, dar apoi mă înfurii brusc, smulgându-mi brațul din mâna lui Jerome pentru a treia oară în ultima oră. Nici măcar nu știu dacă există un tată, Jerome!

— Normal că există un tată... țipă el, cu vocea gâtuită, fiindcă, aparent, e la fel de speriat ca mine.

— Nici măcar nu știu dacă există un copil! urlu eu în replică, arătând cu frenezie spre testele de sarcină.

— Ooo, Doa