Mă holbez prea mult la Kent, surprinsă, iar el își dă ochii peste cap înainte de a se apleca peste mine spre veioză, corpul său atingându-l pe al meu.

— Hei! răbufnesc, lovindu-l ușor și făcându-l să se retragă tresărind.

— Ce? întreabă el, privindu-mă din nou încruntat.

— Fără atingeri! zic, împingându-l înapoi pe cealaltă parte a patului care acum pare mult prea mic. Pot să ajung eu la lumină!

—