Durează o clipă până când cuvintele lui mă izbesc, până când înțeleg ce naiba tocmai a spus. Și apoi ochii mi se îngustează de furie, de dezamăgire și de dorința sinceră de a-l sfâșia în bucăți.

— Dacă aș fi o spioană, Kent, sâsâi, lăsând furia aceea să ardă rece în mine, crede-mă. Nici n-ai bănui.

Apoi mă rotesc pe călcâie și mă îndrept cu pași mari spre ușă. Când degetele îmi ating clanța, Kent