Kent mă fixează cu privirea o clipă, încremenind complet – nici măcar nu clipește. Cred că uită chiar și să respire.

Și apoi trage cu nesaț o gură de aer, înecându-se puțin în timp ce face un pas șovăitor înapoi. Nu mă pot abține să nu râd, puțin încântată de rezultat. Nu se întâmplă des ca cineva să-l vadă pe Kent Lippert dezechilibrat și trebuie să recunosc – mi-a plăcut priveliștea.

— Serios, F