Daniel clipește la mine încă o secundă, cred că puțin îngrozit de sugestia mea să-și ucidă unchiul, înainte să vadă ironia de pe chipul meu și să-și dea seama că fac o glumă macabră. O glumă proastă, ce-i drept, dar una cu care speram să destind tensiunea.

Din fericire, Daniel chiar râde, clătinând din cap și lăsându-l puțin în jos în timp ce trage de papionul de la gât.

— E o nebunie, Fay, ofteaz