Apoi închid ochii, gata de somn, dar sunt surprinsă când Kent ridică o mână, plimbându-și degetele într-o mângâiere ușoară pe toată lungimea părului meu.

— Refugiul meu, Fay, răspunde Kent, cuvintele sale abia mai mult decât o șoaptă. Tu ești liniștea.

______________________________

În dimineața următoare nu mă mai trezesc tresărind, ca dățile trecute, ci mă trezesc încet sub atingerea mâini